Politicul – raul din educatie

Raul a fost deja facut. Si asta doar din vina politicului. Zilele acestea elevii au dat testele nationale si cu toate ca presa a cautat iar nereguli si scandale, acestea au fot cu totul minore si sporadice. Sistemul implementat de fostul ministru PD al educatiei, Mihail Hardau si-a probat eficienta. L-a lipsit pe actualul ministru, Cristi Adomnitei, de dureri de cap. Acesta a mostenit una din marile greseli de politica publica ale democratilor: politica de evaluare si examinare bazata pe publicarea testelor, o suta la numar, pe Internet. Putini au fost cei care au protestat de-a lungul anului impotriva aberatiei lui Hardau. Pina sa explicam pe indelete in ce consta raul facut de Hardau, mostenit cu seninatatea nepriceputului de Adomnitei, sa ne aducem aminte cum s-a ajuns la publicarea pe Internet a subiectelor pentru exemene: doi ziaristi (de la Adevarul si Gindul), anul trecut, pun mina pe subiectele de la examenele nationale inainte de data examenelor si se isca mare scandal. Pentru ca examenele nationale au totdeauna o incarcatura politica, prin categoriile largi de populatie pe care le implica precum elevi, parinti, bunici, profesori, s.a.m.d., erodind ministri si partide, organizarea acestora fara scandal devine adevarata performanta. Si ce a facut ministrul PD Hirdau? Credea ca se va pune la adapost pentru la anu’, sa arate el ca se poate si examene fara scandal. A facut subiectele publice! Ironia sortii, nu a mai apucat sa fie in functie iar acum un alt ministru „culege roadele” de dupa Hardau in timp ce fostul ministru s-a intrors in obscuritatea din care a venit.  Refeitor prejudiciul facut de politic educatiei, acesta afecteaza insasi natura invatarii. A modului in care elevii Romaniei intra in contact cu cartea de la care ar trebui sa vina lumina, in perioada in care isi dezvolta primele competente.  In politicile educationale, profilul absolventului este fixat de curriculum. Cu alte cuvinte, obiectivele curriculare definesc absolventul, adica cum sa fie acesta atunci cind termina un ciclu de invatamint. Toata lumea se plinge ca avem un curriculum prea incarcat, prea mult bazat pe continut si prea putin pe procesul care ar trebui sa duca la dobindirea unor competente necesare in viata de zi cu zi, pentru a-l pregati pe viitorul cetatean sa fie activ, responsabil, in stare sa comunice si capabil de gindire critica, care sa poata lua decizii atit pentru sine, cit si pentru comunitate. Ei bine, tendinte curriculare se indreptau spre aceste frumoase perspective. E recunoscut printre educationalisti ca evaluarea si examinarea au puterea de a modifica obiectivele curriculare. Adica profesorul si elevul isi orienteaza predarea si respectiv invatarea in functie de ceea ce se da la examene. Pina acum doar puteau face presupuneri, acum nu mai este cazul, deja stiu. Locul procesului prin care elevii trebuiau sa ajunga la cunostere, abilitati si valori a fost luat de memorare si repetarea obsesiva (inclusiv la meditatii, inutile d.p.d.v. economic si social) a celor 100 de subiecte pblicate de Minister pe Internet. De aceea, domeniul evaluarii si examinarii este foarte important in educatie. El poate intari si sustine obiectivele curriculare sau le poate distruge si, o data cu ele, si citeva generatii de elevi. Ministrii din trecut (in special Andrei Marga) au inteles ca trebuie sa organizeze evaluarea astfel incit aceasta sa incurajeze procese si experiente educationale care sa surprinda si sa puncteze pe abilitatile dezirabile descrise mai sus. Asa s-a facut ca au infiintat Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE), institutie coordonata de MEdC. Rolul ei era sa faca subiecte de examinare moderne. Dar acest lucru nu este la indemina oricui si este nevoie de oameni cu experienta si cu viziune educationala. Asa s-a facut ca in SNEE s-au pompat milioane de dolari prin proiecte co-finantate de Guvern si Banca Mondiala in pregatirea expertilor care lucrau pentru acasta institutie. Astazi, mai mult decit oricind, angajatorii cauta la viitorii lor angajatii, elevii de astazi, competete transversale, care sa poata fi aplicate flexibil in functie de profesiile si activitatiile aflate intr-o continua dinamica. Si acum o intrebare de citeva milioane de dolari, de tot cam atitia citi s-au bagat in SNEE: ce competente si ce abilitati isi mai dezvolta elevul cind trece azi prin scoala? De ce sa mai citeasca „Luceafarul“, daca el stie exact strofa pe care o va primi la examen?! Ce competente isi mai dezvolta el? Va avea competentele unui papagal mai destept. Memoreaza si reproduce.  

Sa nu mai vorbim de faptul ca testele nationale ar trebui sa masoare eficienta sistemului, sa fie un fel de feed-back pentru a-l imbunatati si nu ar trebui sa fixeze elevilor trasee in viata, selectindu-i si distribuindu-i la licee (mai bune, mai proaste) s-au aruncindu-i la marginea sistemului de educatie, in scoli de meserii, si mai tirziu la marginea unei vieti decente. Cit de relevante sunt examenele pe care copii le dau si care le spun unde este locul fiecaruia? Cit de juste sunt? Pot ele sa scoata in evidenta competentele transversale necesare societatii de astazi sau macar sa dea posibilitatea copiilor sa-si fructifice talentele sau aplecarile vocationale? De ce toate acestea? Din cauza unui sistem de testare nationala aberant, a unor ministrii si functionari aberanti, surse a proastei calitati din educatie. Din cauza unui sistem nereformat, mostenit in virtutea inertiei si cu care nici Ministerul Educatiei nu stie ce vrea. 

Ciprian Ciucu