Pentru prima data in Romania un presedinte se implica direct si profund in dezbaterea pe tema educatiei. Tot pentru prima data, presedintele este cel care provoaca dezbaterea, nerezumindu-se doar la indemnuri patetice, precum cel de deprimanta amintire, „invatati, invatati si iar invatati“, sau la a premia elevi olimpici cum facea Emil Constantinescu sau la a saluta initiative populiste precum cornul si laptele, asa cum a facut-o presedintele Iliescu.
De mult timp stiam ca presedintele Traian Basescu si-a facut o comisie pentru educatie la Cotroceni, incintat probabil de succesul pe care l-a avut aceasta abordare, in cazul comisiei Tismaneanu, pentru condamnarea comunismului. Cind am aflat de infiintarea comisiei am avut oaresice obiectii, intucit credeam ca vom asista la inca o initiativa, inca un proiect venit sa provoace confuzie in lumea educatiei. Mi se parea ca presedintele, din dragostea pentru batalia politica, va ataca iarasi guvernul, folosindu-se de educatie, el neavind atributii executive in aceasta zona, si intr-un final nu se va alege nimic. O alta obiectie (pe care continui sa o am doar partial) era legata de modul in care se crease comisia si de componenta acesteia. Nu semana nici pe departe cu experienta Comisiei Tismaneanu, care a lucrat extrem de transparent si care beneficia de prezenta unor oameni cu greutate. Nu ca in Comisia Miclea nu ar fi oameni cu greutate, doar ca nu mi se pare suficient de reprezentativa pentru tema in cauza.
Mi-as fi dorit sa regasesc acolo macar un reprezentant al sistemului preuniversitar (toti sint doctori universitari), macar o femeie – si asta nu de dragul unui gender balance, ci pentru ca femeile, majoritare in educatie, trebuie sa se regaseasca si sa se simta reprezentate in momentul in care citesc raportul – si mi-as fi dorit macar unul dintre expertii nostri in educatie cu experienta internationala in reformarea sistemelor de educatie. Avem experti bine pregatiti si bintuie prin toata lumea, dar la ei acasa nu-i baga nimeni in seama.
Ma grabesc aici sa marturisesc ca obiectia mea legata de faptul ca presedintele si-ar depasi limitele constitutionale ale mandatului a fost fara temei. Si asta din cauza prestatiei sale si a intregii comisii: am asistat la prezentarea unui raport tehnic, care nu a facut referiri la oameni, ministri lamentabili sau partide iresponsabile. Presedintele si membrii comisiei pareau sincer interesati exclusiv de soarta educatiei si a ceea ce se intimpla in acest sector care se afla in degradare. Acest lucru da o sansa in plus dezbaterii.
Raportul
Principalul merit al acestui raport este acela ca exista. Adica, prin simpla sa prezenta, a catalizat o dezbatere in care presedintele i-a adunat laolalta pe cei care dezbat separat, de mai mult timp si fara rezultate, soarta educatiei si le-a spus si el cam ce trebuie facut si sa faca odata!
Raportul pune corect diagnostice educatiei. Putin cam dur, cam prea transant, dar in general corect. Raportul nu prezinta noutati. Lucrurile care sint expuse acolo sint prezente de citiva ani buni si in dezbaterile (de tip expert) din educatie. in mod fericit (as spune eu), o parte din solutiile prezentate de raport fusesera anuntate inainte si de ministrul educatiei ca parte a unui asteptat pachet legislativ ce va fi inaintat Parlamentului in toamna.
Raportul nu este nici foarte original. Ar fi nedrept spus ca este „o compilatie“, cum am auzit la unii, dar raportul se bazeaza pe o serie de alte rapoarte si cercetari la care au mai participat membrii comisiei sau pe studii facute de altii. Dar rolul acestui raport nu era sa inoveze stiintele educatiei sau sa devina o lucrare stiintifica, de referinta in universitati. Rolul sau era acela de a pune in miscare fortele adormite din educatie, inclusiv pe cele din universitati.
Nu multi au fost cei care au inteles abordarea lui Mircea Miclea in acest raport si asta din vina domniei-sale, pentru ca nu a reusit pe deplin adaptarea discursului sau universitar la nivelul lumii. Ceea ce s-a retinut in general ca au spus presedintele Traian Basescu si profesorul Mircea Miclea a fost afirmatia ca „sistemul nostru de educatie este ineficient, nerelevant, inechitabil si de slaba calitate“. Ceea ce a cam inflamat o parte a audientei. Ce nu s-a inteles a fost ca Mircea Miclea a optat pentru o analiza de tipul celor de evaluare a politicilor publice, care, in acest caz, se bazeaza pe evaluarea unui sistem din punctul de vedere al eficientei sale in mod comparativ, al relevantei pe care o are asupra altor sisteme (piata fortei de munca), al echitatii pe care este capabil sa o genereze si al calitatii, sau mai bine zis al sistemelor de asigurare a calitatii pe care ar trebui sa le aiba.
Evident, din toate aceste puncte de vedere, analiza lui Miclea sta in picioare. Nu e nevoie de cercetari pentru a-ti da seama ca primul lucru pe care agentii economici il fac atunci cind angajeaza absolventi este sa le dezvolte acestora competente (relevanta), pentru a vedea cu ochii tai ca un elev mediu din rural nu poate avea aspiratiile educationale ale unuia din urban, sau ca megasistemul de educatie (cu cei 250.000 de angajati) nu are nici un fel de mijloace de control al calitatii actului educational. in ceea ce priveste eficienta, lucrurile nu sint chiar atit de negre precum le prezinta raportul: e adevarat, in evaluarile comparative internationale sintem sub media pe Europa, dar nu foarte departe de aceasta, si asta in cazul in care toata societatea si economia au inregistrat fel de fel de recorduri negative. Nu putem cere educatiei sa fie intr-un mod cu totul diferit decit este societatea, si asta si in conditiile unei subfinantari cronice.
Concluziile generale ale raportului sint aplicabile atit invatamintului preuniversitar cit si celui universitar, desi modelul de organizare a acestora difera destul de mult. Primul este puternic etatizat si asumat de stat, al doilea este intr-o buna masura autonom si lasat in responsabilitatea universitatilor, fie ca sint de stat sau particulare.
in afara de a face radiografii si de a pune diagnostice, comisia prezidentiala a mers mai departe oferind solutii. Nu ne vom referi aici la masurile concrete, care, desi sint interesante si au potential, par insuficiente si nu raspund prea complexelor provocari ale sistemului, pe toate palierele sale. Ne vom referi la principiile pe care comisia le presupune in reformarea curriculumului national, adica a ceea ce elevii si studentii invata in salile de clasa. Pentru a sti cum vrem sa iasa elevii nostri din scoala, in momentul in care devin absolventi, si pentru a sti pe ce am dat noi toti bani statului, ca sa-i formeze pe concetatenii nostri mai tineri, pentru a deveni utili societatii trebuie sa ne raportam la un cadru de referinta. Evident, acesta trebuie sa fie compatibil cu cadrul de referinta european, din necesitatea recunoasterii calificarilor similare in toata Uniunea Europeana. De aceea, primul principiu al reformei curriculare propus de Comisia Miclea este centrarea cadrului de referinta pe ideea de competente-cheie. Prezentam mai jos propunerea comisiei:
1. Competente de comunicare in limba materna si in doua limbi de circulatie internationala;
2. Competente fundamentale de matematica, stiinte si tehnologie;
3. Competente digitale (de utilizare a tehnologiei informatiei pentru cunoastere si rezolvarea de probleme);
4. Competente axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activa si responsabila la viata sociala);
5. Competente pentru managementul vietii personale si al evolutiei in cariera;
6. Competente antreprenoriale;
7. Competente de expresie culturala;
8. Competente de a invata pe tot parcursul vietii.
Aceasta schimbare de perspectiva va trebui sa aiba influente si asupra evaluarii (evaluare continua la clasa, teste nationale sau bacalaureat). Comisia este foarte clara in acest sens: „Fiecare disciplina si proiectele interdisciplinare vor fi judecate nu prin cantitatea de informatii pe care o transmit, ci prin contributia la formarea competentelor mentionate“.
Al doilea principiu al reformei curriculare este flexibilitatea. Flexibilitatea se refera la imputernicirea scolii si a profesorilor de a decide ce discipline si, in interiorul disciplinelor, ce continuturi vor fi oferite elevilor. Raportul propune ca 70-80% din ceea ce se preda sa fie curriculum national impus de minister, iar restul procentelor sa fie expresia initiativei scolilor si profesorilor care cunosc mult mai bine „nevoile elevilor si ale comunitatii“. Nu ma pot abtine aici sa nu mentionez ca aceasta schimbare a fost adusa de fostul ministru Andrei Marga acum opt ani, dar si ca a fost distrusa de ministrul PSD Ecaterina Andronescu, care nu a inteles-o.
Cel de-al treilea principiu al reformei curriculare este prea simplu de inteles pentru a insista: nevoia de formare a oamenilor, a cadrelor didactice, pentru a intelege si adopta schimbarile. Chiar daca logica acestui principiu este atit de simpla, pina acum sistemul de formare a cadrelor didactice a fost neglijat de toate pseudoreformele care s-au incercat.
O perspectiva realista si interesanta este data de principiul digitalizarii curriculumului. imi este greu sa nu-mi arat entuziasmul fata de realismul urmatoarei afirmatii: „Trebuie sa recunoastem ca tehnologiile digitale multimedia au schimbat fundamental modul in care mintea opereaza cu informatia. Performanta depinde mult mai mult de capacitatea de a utiliza instrumentele de cunoastere decit de activitatea cognitiva interna“. Si de aici rezulta o serie de pasi ce ar trebui urmati pentru informatizare, pentru transpunerea in forma digitala a informatiei, fiind absurd ca astazi sa o prezentam la scoala „in acelasi format ca in secolul al XIX-lea“. Evident ca o astfel de abordare, care nu este deloc futurista ci doar realista, ne va aplana si dilemele teoretice despre rolul manualelor in predare etc.
Evident, este greu de a trata chiar si intr-un articol cuprinzator ca acesta, gazduit de Observator cultural, intreaga paleta de masuri propusa de Comisie. Dar inca un lucru nu trebuie si nu poate fi neglijat: paragraful despre accelerarea descentralizarii sistemului de invatamint preuniversitar.
Expresivitatea raportului ne scuteste de alte comentarii.
Sistemul de invatamint preuniversitar continua sa fie supracentralizat, aproape ca in vremea socialismului multilateral dezvoltat. Unitatile de invatamint nu au nici o competenta in constructia propriului buget si nici o flexibilitate in executia lui. Alocarea bugetului din asa-numitele „cote defalcate din TVA“ se face total netransparent de catre Ministerul Finantelor Publice, pentru acoperirea costurilor, nu pentru atingerea unor tinte educationale clare. Curriculumul la dispozitia scolii este cvasiinexistent, iar flexibilitatea curriculumului disciplinelor – nula. Scolile nu-si pot angaja propriul personal si nu-l pot concedia, chiar daca este neperformant. Pina si numirea unui director de scoala se face printr-o decizie a ministrului Educatiei. Scolile nu au nici un contract de performanta cu comunitatile care le finanteaza si in fata carora ar trebui sa dea socoteala.
Unitatile scolare isi limiteaza misiunea la a-i invata pe copiii comunitatii si nu se implica deloc in educatia adultilor, ca si cum nu am trai intr-o perioada istorica in care invatarea permanenta face diferenta. Activitatea scolii se limiteaza la orele de curs, iar copiii, intre ultima ora de curs si venirea acasa a parintilor, sint lasati la cheremul strazii. Scoala nu stimuleaza participarea activa la viata comunitatii si responsabilitatea sociala, pe care le pot dezvolta implicarea in programe…
Si acum si cite ceva de rau sau mai bine zis o critica constructiva, despre aspecte ce pot suferi imbunatatiri. Metoda de analiza aleasa de comisie (sint sigur ca ii apartine lui Mircea Miclea insusi) nu s-a referit deloc la situatia aparatului managerial al sistemului. Nu am intilnit nici o analiza a cadrului institutional, a ministerului cu multele institutii din subordonarea sau coordonarea sa. Fara acestea raportul nu poate fi complet.
S-a vorbit doar tangential de nevoia adoptarii unor noi practici pedagogice si didactici moderne (altele decit cele legate de IT).
Din modul in care a fost promovat raportul, ne asteptam chiar sa propuna schimbarea directiei invatamintului romanesc cu 180 de grade, ceea e nu e chiar asa. Desi criticat de unii ca fiind rezultatul unei gindiri capitaliste si masculine, mentalitatea etatista a masurilor propuse nu poate fi trecuta cu vederea. Desi nu o recunosc, membrii comisiei vad reformarea educatiei tot in limitele institutionale ale statului. Nici un cuvintel despre masuri active de privatizare a invatamintului preuniversitar. Toate acele minti luminate vor sa rezolve problemele invatamintului, multe dintre probleme fiind sistemice, generate de un sistem cu sute de mii de angajati (profesorii), milioane de beneficiari (elevii, studentii), zeci de milioane de beneficiari indirecti (parintii, bunicii, angajatorii s.a.m.d), aducind tot masuri care sa fie implementate de sus in jus, eventual cu o precizie de bisturiu. in aceasta viziune, educatia ramine de-a pururea apanajul statului, responsabilitatea statului, problema statului. Societatea, economia nu sint decit „avantajatii“ beneficiari, dar nu si parte a solutiilor. Dar acest aspect merita o discutie separata.
Discursul
Discursul prin care presedintele a deschis dezbaterea a fost, cum era si normal, mai putin tehnic si a atins acele probleme care au impact direct asupra familiilor cu copii si tineri in sistemul de educatie. Discursul a fost totodata unul dur, care a spus lucrurilor pe nume, cu toate ca aceste adevaruri rostite de gura prezidentiala au deranjat multa lume. A fost un discurs menit sa distruga clisee, dintre care se remarca acela al olimpicului roman, prezentat de clasa politica, pina acum, drept etalon al educatiei nationale. Este vorba despre acel olimpic exceptional ale carui rezultate nu au nimic in comun cu sistemul de invatamint si care se datoreaza vocatiei si efortului sau individual si unor profesori dedicati, si ei, la rindul lor, exceptionali. in discursul sau presedintele a vorbit despre un tabu al dezbaterii din educatie, evitat cu grija de discursurile ministrilor din trecut: meditatiile ca sistem paralel de educatie la sistemul oficial „care inghit in unele cazuri resurse financiare per familie mai mari decit alocatiile publice pentru formarea unui elev.
Pe aceasta cale, familiile ajung sa plateasca educatia de doua ori. O data in calitate de contributori abstracti si impersonali ai bugetului pentru educatie, si a doua oara in calitate de clienti ai meditatorilor, proveniti de altfel din aceeasi lume a scolilor, liceelor si facultatilor“. Retorica prezidentiala intreba daca este in regula sa platim de doua ori pentru un sistem de educatie ineficient si nerelevant.
in momentul in care discursul a ajuns la tema descentralizarii, ma asteptam sa sara, daca nu artificii, atunci macar scintei. Acesta era momentul prielnic in care Traian Basescu putea sa arate cu degetul spre Palatul Victoria. Descentralizarea promisa de Alianta DA, parte a programului dupa care mai guverneaza inca si Guvernul Tariceanu II, este inca un deziderat. Cert este ca presedintele a avut un discurs cuminte (spre nemultumirea subsemnatului), evitind sa foloseasca raportul ca arma in conflictul cu Guvernul sau cu Parlamentul. „Cred ca mai importanta decit critica adresata unui ministru sau unui partid care a gestionat domeniul educatiei si cercetarii este vointa de a descoperi ce modalitati de solutionare a problemelor exista“ , spunea la un moment dat presedintele.
inca unul din tabuurile dinozaurilor din educatia romaneasca, din sfera invatamintului superior a fost aluzia directa la demonetizarea doctoratelor obtinute in Romania de cele mai multe ori pe bani sau pe status (ultima afirmatie imi apartine). Acesta a deplins faptul ca multe universitati din Romania „elibereaza doctorate pe banda rulanta, ca intr-o sectie de uzina“. Traian Basescu a aratat ca in invatamint sint „cultivate mediocritatea si compilatia“ in detrimentul excelentei si al inovatiei.
in discursul sau si pe baza solutiilor indicate de comisie, Traian Basescu a propus tuturor fortelor politice un pact pe educatie, un pact pentru urmarirea acelorasi principii si obiective pentru mai multi ani de acum inainte, indiferent de partidul care vine la guvernare. Acum, ideea unui pact transpartinic are doua taisuri. Daca se merge mai departe si daca se va semna un pact nu doar pe principii si chiar pe un calendar de implementare a masurilor, vom obtine predictibilitate si performanta. Acest model a dat rezultate in alte tari in care fortele politice au convenit asupra unui asftel de pact pentru educatie. Celalalt tais apare daca punem raul inainte: in cazul unui esec, cine isi asuma respectivul esec daca toate partidele se inhama la acelasi proiect comun? Noi pe cine mai tragem la raspundere?
Dezbaterea
Dupa discurs si prezentarea raportului, urmeaza dezbaterea. Si la Cotroceni, dupa vorbitorii oficiali, desi erau prezente citeva sute de persoane, a luat cuvintul cine a vrut si numai cine nu a vrut nu si-a spus parerea. Abordarea, poate prea democratica, a dus prea mult la diluarea mesajului. Toti cei care dezbat fara eficienta de ani de zile si-au reluat discursul, fiecare pe limba lui, intr-un dialog al surzilor. Oameni care voiau sa se promoveze luind cuvintul la acea larga si onorabila adunare au venit cu fel de fel de propuneri, unele interesante, dar multe inutile, absurde sau ridicole. Ma indoiesc ca multi dintre ei citisera cu atentie inainte raportul, desi acesta era deja public de citeva zile si la indemina oricui, pe Internet. Continui sa ma indoiesc ca au inteles mare lucru inainte sa iasa pe poarta Cotrocenilor. La dezbatere va continua sa participe inclusiv eroul principal al povestirii, Mircea Miclea. Este de remarcat si in cazul domniei sale apetenta mai mare prentru proiectare si dezbatere decit cea pentru implementare. A fost ministru si a plecat, lasind in urma initiative frumoase care nu si-au aflat sfirsitul scontat. Poate de data aceasta nu se va mai opri.
Ministrul educatiei a anuntat deja finalizarea unui intreg pachet de legi pentru educatie, acum fiind in momentul in care doar asteapta reintoarcerea parlamentarilor din vacanta. Si totusi este putin probabil ca macar o parte dintre solutiile raportului sau din viziunile dezbaterii ce va urma sa se regaseasca in legile din toamna. Ar fi pacat sa se intimple asa si tot ce a lucrat Comisia Prezidentiala sa fi fost degeaba.
Ramine de vazut daca acest raport este doar parte a dezbaterii din educatie sau se poate transforma intr-un document programatic si strategic pentru masuri necesare.
ma mir ca credeti ca un om politic poate sa faca altceva decat ceea ce i se potriveste in momentul respectiv
Pesedintele populist si care ranjeste la doua fraze,v-a ametit
ca de altfel pe multi altii.
il doare la fel de putin ca si pe predecesorii lui ,ca si pe viitorii.
apropo,de fapt cu ce s-a implicat presedintele ?
ca nu prea rzulta din material ..!!!
buna,
sa ne amintim de primul satelit artificial lansat de Uniunea Sovietica in anul 1957 care pentru USA a fost o mare lovitura de orgoliu si care se soldeaza cu un anunt din partea Casei Albe care sporeste fondurile pt NASA , insa ceea ce e cu adevarat surprinzator in toata aceasta poveste este faptul ca cei de la NASA refuza fondurile si sugereaza ca acestea sa fie trimise catre educatie ei avand nevoi de tineri cu idei noi bine instruiti si preatiti care sa-i ajute in lansare.
Asa dar unde sunt vorbe si unde sunt fapte?
Sunt prea multe cuvinte goale si prea multe atitudini de supafata iar lupta din educatie e cea mai grea lupta posibila pentru ca mai intai de toate trebuie sa se invete practic iar aici totul ramne la stadiul de teorie, idealism.
Trageti aer in piept si pastrati-va calmul.E metoda cea mai buna de a obtine la cote maxime autocontrolul si starea de liniste… . Daca as fi ipocrita, as fi ca o “gogoasa infuriata”si as scuipa ulei incins strigand “cum si-au permis un astfel de raport!!!!! etc .etc. etc.”,din pacate ,fie ca vrem sau nu sa recunoastem, acele cuvinte insirate pe hartie si aruncate ca o ghiulea de presedintele nostru,duc in spatele lor , ca si Atlas,greutatea adevarului. Este de prisos sa ne mai uitam in spate , la ce a fost , cum a fost, cine este vinovat si cine trebuie sa ispaseasca pedeapsa.Si tot atat de adevarat este faptul ca declinul invatamantului nostru nu se datoreaza cadrelor didactice.Cei ce ne conduc,cei ce sunt mai presus de lege (pentru ca ei fac legile), ar trebui sa-si aleaga ca scop, pentru un invatamant sanatos, STAREA DE BINE,pornita ierarhic de jos in sus, rezultatul va fi magnific.
In concluzie, lasand sarcasmul in urma mea, astept schimbari in bine, urgentate si nu uitate in vreun sertar ministerial.Imi plac noutatile de buna calitate,imi place sa le aplic pentru ca toate acestea fac mai interesanta viata mea.Sper ca cei care s-au chinuit intelectual pentru raport sa devina palmasi alaturi de noi in “reinvierea invatamantului romanesc”,cu observatia de a nu copia stilurile diferitelor tari , ci sa fie creativi si originali.Adevaratii evaluatori suntem noi iar notele si le vor primi in functie de calitatea muncii lor.
buna ziua,
desi e vacanta nu pierd din vedere problemele invatamantului romanesc.Sunt in sistem din 1976 ,lucrez in jud.HR si cunosc destul de bine toate curentele si directiile si exaltarile sistemului…Ce sa mai vorbim,Raportul spune lucrurilor pe nume si -i dezamageste sau infurie pe cei obisnuiti sa-si fure singuri caciula…Cei care l-au intocmit sunt oameni competenti .Nu trebuie sa analizam prea mult punctele si virgulele din raport ci sa incepem chiar din acest an sa reparam ce am stricat.Pt.lucrurile bune nu trebuie sa asteptam ani de zile,ci la cele rele trebuie sa fim mai lenti…CE POTI FACE AZI ,NU TREBUIE LASAT PE MAINE!Ma ofer ca voluntarpt.reforma care trebuie sa inceapa ACUM!SUCCES si vacanta placuta!
Raportul Miclea la bani marunti….
1. Structura invatamantului preuniversitar
a. Educatia timpurie: 0-3 ani
Este putin probabil sa evolueze spre o cuprindere masiva. Mamele au concediu 2 ani pentru cresterea copilului beneficiind de indemnizatii consistente, crese sunt extrem de putine, mai exista si bunici care isi cresc nepotii. Copiii foarte mici au nevoie, mai degraba, de dragoste si supraveghere materna, decat de curriculum sofisticat.
b. Educatia prescolara: 3-6 ani
Este necesara si in dezvoltare exploziva. Nu sunt locuri in gradinite care sa satisfaca cererea. Datoria statului este sa reglementeze o piata functionala, nedistorsionata de faptul ca finantarea de la stat, din taxe si impozite, merge doar la gradinitele de stat. Finantarea urmeaza copilul, inclusiv in gradinitele private, se poate pune imediat in opera. Ar provoca aparitia multor gradinite private, care ar prelua de la stat o sarcina imposibila: asigurarea de locuri in gradinite, pentru toti solicitantii.
c. Invatamantul primar.
Salutara introducerea clasei pregatitoare, 6-7 ani. Copiii, mai ales cei care n-au fost in invatamantul prescolar, se socializeaza. Se atenueaza socul intrarii directe in « disciplinele » prevazute de programa scolara.
Clasele I-IV. Mentinem traditia si pregatirea invatatorilor si institutorilor. Nu se bulverseaza curriculumul scolar.
d. Invatamantul gimnazial
Clasele V-IX, 11-16 ani. Invatamantul obligatoriu se incheie dupa clasa a IX-a, sau la implinirea varstei de 18 ani. Absolventii, care nu doresc continuarea studiilor pot intra in piata muncii si pot beneficia ulterior de o certificare a invatarii informale si nonformale, inca nepuse in opera dpdv legislativ. Spre deosebire de situatia actuala, cand invatamantul obligatoriu se intinde si la licee si grupuri scolare cu clasele IX si X, in varianta propusa de raport se incheie in scolile generale. Absolventii de invatamant obligatoriu ar trebui certificati cu privire la competentele dobandite.
e. Invatamantul liceal, clasele X-XII/XIII.
Se imparte in filierele teoretica (profile : uman si real) si vocationala (profile : tehnic, servicii, resurse naturale si protectia mediului, militar, ordine si securitate publica, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic). Se incheie cu bacalaureat, care va trebui diversificat : teoretic si vocational.
Trecerea de la invatamantul gimnazial la cel liceal se face prin simpla solicitare si doar acolo unde cererea depaseste oferta, conducerile de scoli decid criterii de departajare.
Acum incep problemele. Raportul Miclea elimina invatamantul profesional. Este adevarat ca SAM-urile (scoli de arte si meserii), inventate de d-na Andronescu, n-au dat rezultate. Dar elevii, absolventi de invatamant obligatoriu, care nu doresc sa faca liceul teoretic sau vocational, ce fac ? Unii nu se simt in stare sa acumuleze concepte multe si sofisticate, prevazute de programele de la liceu, altii se simt mai degraba atrasi de latura practica a meseriilor. In plus, nu-si propun sa faca studii superioare. Cu ei ce facem ? Ii condamnam sa ramana cu 9 clase ? Ideea ca liceul tehnologic ar « inghiti » si scoala profesionala este falsa. Absolventii de liceu tehnologic devin tehnicieni, cadre cu calificare medie si pot continua studii superioare.
Solutia o constituie Liceul Profesional, clasele X-XII/XIII, in plaja de varsta 16-18/19 ani, incheiat cu un bacalaureat profesional, care nu da dreptul continuarii cu studii superioare. Ar fi organizat doar la cererea si pe banii agentilor economici ori a Consiliilor Locale, pe baza de contracte de scolarizare. Elevii ar beneficia de burse din partea companiilor, contra obligatia de a lucra in companie un numar de ani. Instruirea practica s-ar organiza in companiile contractante, care-si impun si o parte din curriculum. Statul ar suporta, in acest caz, doar costul disiplinelor de cultura generala.
f. Invatamantul postliceal, nonuniversitar.
Se organizeaza in aceleasi conditii cu invatamantul profesional, pentru absolventi de liceu, inclusiv profesional, cu sau fara diploma de bacalaureat.
Aceasta arhitectura ar trebui prinsa in pachetul de legi. Ce parere au specialistii ?
Stefan Vlaston EDU CER
Ar fi fost necesar ca acest Raport sa fie discutat mai apoi cu oamenii din sistem. Am lucrat la ccd si imi amintesc ca incercari de reformare au fost inca din timpul domnului ministru
Marga, dar apoi au fost stopate din ordine politice. Am participat in perioada 1997/2005 la foarte multe programe de formare in tara si strainatate,dar cu regrtet spun odata cu schimbarea politica oamenii performanti au fost inlaturati si experienta lor nu a mai fost folosita. De multe ori au fost pusi in functii de conducere incompetenti. Acestia au informatia dar nu stiu sa o foloseasca si sa o transmita mai departe. A se vedea situatia din ccd ,care nu reprezinta institutii de formare pe tot parcursul vietii . De fiecare data o luam de la capat,conform legendei mestrului Manole.
In acsst fel nu mai exista continuitate si profesionalism
O lista de probleme esentiale in procesul de implementare:
1. Titularizarea
2. Relatiile de munca
3. Salarizarea diferentiata
4. Finantarea
5. Descentralizare (curriculara, manageriala, financiara, resursa umana, salarizare)
6. Evaluarea externa a calitatii educatiei
7. Partajarea deciziilor (minister, consilii judetene, consilii locale, inspectorate, scoli)
8. Autonomia universitara
9. Finantarea universitatilor
10. Managementul in universitar
s.a Sunt concepte care plutesc in ceata si de aici ar trebui pornit. Lamurirea conceptelor
O mare problema, chiar o piedica in cresterea profesionalismului in inv. rom este lipsa unui sistem coerent , sincer si mai ales cinstit , de evaluare a calitatii muncii cadrelor didactice. La acest moment ev. se face dupa criterii aproape exclusiv extra clasa (publicatii, premii, s.a.), in general acivitati care nu tin seama de activitatea efectiva la clasa, nu tin seama de elevi si problemele lor total diferite de la o clasa la alta. S-a ajuns la situatii absolut inacceptabile in care dascali cu “renume” fug ca dracul de tamaie de elevi care ar putea genera probleme, si si mai rau, la catalogari de genul ” elev slab, dascal slab”, “elev bun, dascal merituos” in sensul negativ al ev.
Ca efect al acestui “sistem ” de evaluare oameni performanti, bine pregatiti, ajung sa fie marginalizati si prea multi incompetenti sa fie promovati in functii de conducere. Este si acesta un motiv pt care multi dascali bine pregatiti au parasit sistemul.
În Atenţia Preşedintelui României Traian Băsescu
Cabinet Preşedenţie
Subiect: Clarificarea situatiei spaţiilor existente în Capitală pentru demararea unui proiect pilot de educaţie de excelenţă pentru copiii de vârstă preşcolară
Stimate Domnule Preşedinte al României,
Pe fondul crizei de locuri la grădiniţe, asociaţia non-profit IRSCA Gifted Education a iniţiat un proiect unic- prima gradiniţă la nivel naţional a educaţiei de excelenţă (gifted education).
Demersul nostru a fost deja înaintat cabinetului Preşedintelui României cu dosar nr. 15330/ 26.06.2007 însă au trecut mai mult de 30 de zile de la depunerea dosarului şi nu am primit nici un răspuns de soluţionare oficial.
Vă reamintim motivaţia obiectivă a construcţiei de grădiniţe – în Bucureşti există un minus de 10.000 de locuri la gradiniţe, si totodată, concluziile raportului Raportului Comisiei Prezidentiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării – unde educaţia timpurie este declarată “bun public”, “cea mai importantă perioadă a educaţiei” şi cunoaşte o atenţie specială. Vă facem cunoscut că Programul Naţional al Educaţiei de Excelenţă lansat în 2005 de EDUGATE şi IRSCA Gifted Education a stabilit ca unul dintre cele mai importante obiective educaţia timpurie – şansa formării liderilor mileniului III.
Vă solicităm prin prezenta să sprijiniţi acest obiectiv cu caracter unic, un motiv de mândrie naţională şi de o importanţă capitală pentru susţinerea cu o educaţie de calitate a copiilor, formulând un răspuns la adresa de corespondenţă: Aleea Dealul Macinului nr. 4, Bl. D40, ap 25, sector 6, Bucuresti, În atenţia: Monica Gheorghiu, manager de proiect. Telefon: 0729.029.484.
Vă reamintim următoarele:
Demersurile noastre adresate primarilor Capitalei de sprijin cu teren sau clădire pentru construcţia/reabilitarea/reamenajarea unei grădiniţe au inclus începând cu luna martie a.c. depunerea de dosare (69 file) cu argumentaţia proiectului către 4 primării de sector (2, 3, 5, 6) care cunosc o lipsă acută de locuri la grădiniţă.
Dosarele au fost depuse la primăriile amintite în următoarea ordine calendaristică:
* Sector 5- adresa nr. 8579 din data 5.03.2007;
* Sector 6- adresa nr. 7188 din data 19.03.2007;
* Sector 3- adresa nr. 35585 din data 29.03/2007;
* Sector 2- adresa nr. 21949 din data 30.03.2007.
La ora actuală (30 iulie 2007) nu avem nici un răspuns oficial în scris, pozitiv, la solicitarea noastră – existând 3 primării care nu au formulat nici un fel de răspuns oficial (sector 2, sector 5 şi sector 6).
Cu toate că motivaţia obiectivă de mărire a numărului de locuri la grădiniţe este cunoscută primăriilor (MEC a făcut cunoscut primăriilor încă din luna februarie 2007 existenţa unui minus de 10.000 de locuri în grădiniţe), primăriile sectoarelor 2, 5 şi 6 nu au dat un răspuns oficial proiectului nostru de colaborare pentru reabilitare clădire sau construcţie grădiniţă nouă, depăşind cu peste 40 de zile termenul legal de maxim 30 de zile pentru soluţionarea petiţiilor.
Cercetările noastre sumare însă au dovedit că:
· Î n sector 3 la adresa: Calea Dudeşti 191 se află Şcoala 80 (veche) – DEZAFECTATĂ din 2002, monument istoric (110 ani) clădire protejată de lege.
· În sector 5- la adresa strada Baciului nr. 5 se află creşa 26 – DEZAFECTATĂ de cel puţin 5 ani, clădire cu etaj şi curte.
· Î n sector 6, Cartier Brancuşi- s-a stabilit prin hotărârea consiliului local Hotărârea nr. 3 din 26.01.2006 – construcţie gradiniţă şi creşă până la 26.01.2008 – CONSTRUCŢIE ÎNCĂ NEDEMARATĂ ÎN IUNIE 2007.
Datorită întârzierii răspunsului oficial, între 7 -8 iunie am depus din nou, de data aceasta tuturor primăriilor de sector şi primăriei capitalei (vezi xerox după recipise) o cerere de soluţionare – oferindu-se din nou disponibilitatea noastră de aport substanţial pentru reuşita proiectului din partea asociaţiei non-profit IRSCA Gifted Education cu:
¨ Echipa managerială cu pregătire internaţională care să asigure sustenabilitatea proiectului în timp şi de comunicare cu mass-media
¨ Echipa de scriere de proiecte (atragere fonduri europene/ private/fonduri MEC) şi de implementare proiect)
¨ Formarea experţ ilor în educaţia de excelenţă
¨ Experţi în gifted education
¨ Metodologiile şi curricula de implementare în sistemul educativ a metodologiilor specifice gifted education (educaţia de excelenţă)
¨ Contactele şi colaborările la cel mai înalt nivel mondial în domeniul educaţiei de excelenţă prin intermediul forurilor internaţionale ECHA – European Council for High Ability şi WCGTC- World Council for Gifted and Talented Children la care IRSCA Gifted Education este afiliată; Transferul de know-how şi tehnologie din reţeaua mondială; contactele naţionale în domeniul gifted education.
Acest proiect iniţiat de asociaţia IRSCA Gifted Education este un proiect unic, în concordanţă cu stipulările Recomandării Europene 1248/1993 şi în concordanţă cu reglementările naţionale ale Legii 17/2007 – un motiv de mândrie naţională, de vizibilitate maximă la nivel naţional şi internaţional şi de o importanţă capitală pentru susţinerea cu o educaţie de înaltă calitate a copiilor.
Datorită beneficiilor sociale evidente pentru copii şi naţiunea română, datorită calităţii excepţionale, de nivel internaţional, a aportului de resurse şi a actului de educaţie propus, cât şi interesului major al susţinerii dezvoltării unei relaţii fructuoase, benefice social între mediul public şi mediul asociativ – ONG, odată cu aderarea României la UE, considerăm că este o datorie înaltă a Statului Român să se implice şi să ofere o soluţie elegantă pentru înfiinţarea primei grădiniţe cu program prelungit şi after school pentru educaţia de excelenţă.
Asteptam cu interes un răspuns favorabil s i va asigurăm de toată consideraţia noastră,
Presedinte IRSCA Gifted Education
Presedinte EDUGATE
Prof. Florian Colceag
IRSCA Gifted Education
http://www.supradotati.ro
“We promote the human being who is a creator”
2% to discover the potential of every child
http://www.supradotati.ro/campanie.php
Proud Founder and Initiator of EDUGATE
http://www.supradotati.ro/edugate