Demagogue: “one who will preach doctrines he knows to be untrue to men he knows to be idiots.”
Henry Louis Mencken, jurnalist
Rau este atunci cind demagogia se transforma in populism activ. Partidele lipsite de credibilitate nu doar vorbesc, ci si trec la fapte fixind agenda unui Executiv mult prea slab pentru a conduce dupa propriul sau program de guvernare. In mod egal, dar din pozitii si prin mijloace diferite, este ceea cea PLD-ul si PSD-ul le impun astazi, in precampanie, liberalilor. Partidele nu doar propun populism, ci il duc in Parlament, folosindu-se de motiuni pentru a se tine intr-un sah permanent si nu pentru a raspunde unor nevoi reale.
Demagogia si populismul au transformat comunicarea politica si, implicit, pe cea publica in apa de ploaie. Dialogul pe argumente a devenit imposibil. Daca urmariti macar sporadic dezbaterile politice televizate, trebuie sa fi remarcat absurdul „dialogurilor“. Discutia argumentativa este perdanta. Performerii sint tot mai mult politruci iuti la minte si aprigi la vorba, oameni spontani sau spumosi, plini de verva si gata oricind sa puna pe cineva la punct. Argumentul tehnic, de tip expert, este expediat rapid cu un atac de genul „De cind partidul dvs. nu mai este corupt“? Ce sa raspunzi la astfel de consideratiune? A fi specializat in limbajul demagogic este o cale mai sigura catre succes decit a sti o meserie si a invata carte.
Fie ca asistam la dezbateri publice (o tema se intinde pe o perioada mai lunga) sau la simple dezbateri televizate, ni se servesc cu nonsalanta timpenii. Se amesteca merele cu perele, ni se servesc jumatati de adevar, iar logica ne este sfidata de dileme false, demonizari aberante, autovictimizari nepotrivite si fel de fel de tertipuri si balast de comunicare.
La un moment dat, eram tentat sa-l cred pe Cristian Ghinea (Dilema Veche) ca nu orice populism este rau, ca exista populisti (de genul Traian Basescu) care pot imprima o directie de modernizare si de curatenie societatii. Evident, nu poate fi adevarat. Daca procesul este alterat, atunci rezultatele nu pot fi cele asteptate. Odata intrati pe panta populismului, odata ce i-am impins granitele, comunicarea publica se va altera progresiv pina la absurd, facind imposibile proiectele, reformele si tintele comune unei societati. Acesta este momentul cind populismul devine cu adevarat periculos, cind nu mai putem avea proiecte comune.
De cele mai multe ori populistii se angajeaza in retorici dihotomice (ori cu noi, ori impotriva) si isi aroga faptul ca ei ar reprezenta majoritatea oamenilor. Antidot nu pot fi decit educatia, gindirea critica si rezervele fata de politrucii iuti la minte si spontani.
Filed under: Politica | Tagged: demagogie, guvernare, partide politice, Politica, populism
