Cum se face ca educatia a fost si va ramane a statului si nu a noastra
Prima „reforma” din educatie, aceea faptuita imediat dupa revolutie, s-a rezumat la a scoate din manuale simbolurile comuniste si cultul personalitati. Noua, pe atunci, lege a invatamintului, sub care ne gasim si astazi, a aparut in 1995 si a copiat aproape perfect sistemul si conceptia profund etatista dupa care era organizat invatamintul comunist. Trecusera deja aproximativ 8 ani de la revolutie cind s-a pus apoi problema unei noi reforme, iar curajul necesar acestui demers a fost inspirat de fostul ministru Andrei Marga. Reforma lui Marga a incercat sa dea libertate scolilor in realizarea continuturilor invatarii astfel incit oferta de scolara sa fie relevanta specificului regional sau local al pietii muncii. Curriculumul national era restrins la 70% restul devenind initiativa a scolilor si comunitatilor din care acestea fac parte. Se incerca pentru prima data responsabilizarea oamenilor din educatie. Atunci a inceput sarabanda schimbarilor. Si erau perfect justificate, aveau coerenta, mergeau catre descentralizare, incepea discutia despre calitatea serviciilor de educatie. A aparut un nou curriculum national care pentru anii ‘90 era relevant si societatii si economiei de atunci.
Tot pe acela il avem si astazi si evident ca este depasit si uzat moral. Un ciclu curricular nu trebuie sa depaseasca 4-6 ani. Ce s-a intamplat de atunci si pina astazi se stie: alegerile din 2000 au readus educatia la conceptia din anii ’92-’93 iar ministrii care s-au succedat au incercat in van sa reformeze si sa corecteze erorile unui sistem eminamente de stat, necompetitiv care pierdea vizibil din calitatea serviciilor sale fiind profund neadaptat la noile realitati ale societatii romanesti. Asa s-a ajuns ca Presedintele, intuind impactul electoral al temei, sa solicite un pact national pe educatie care sa reaseze educatia din Romania pe noi temelii.
Presedintele a strans in jurul sau o comisie formata din oameni cu expertiza in educatie care a publicat un raport – Romania educatiei, Romania cercetarii – care a pus in 2007 un dignostic sumbru dar corect educatiei romanesti: se stinge incet dar sigur iar repercursiunile se simt in economie si in societate. Educatia nu mai creeaza competente relevante pietii muncii si, mai mult, nici macar nu creeaza abilitati si atitudini de baza necesare oricarui angajat si cetatean precum activ si competitiv: comunicarea, lucrul in echipa, participarea la viata comunitatii, formarea pentru a invata pe parcursul intregii vieti, fructificarea aplecarilor vocationale, s.a.m.d.
Pactul politic pe educatie, semnat deja de partide si de o parte a societati civile si in care ne punem astazi sperantele are insa o mare problema. Risca sa devina un nou experiment care sa continue sa bulverseze. De ce? Pentru ca se bazeaza prea mult chiar pe raportul Romania educatiei, Romania cercetarii, realizat de comisia Miclea. Chair daca, diagosticul acelui raport este unul realist si corect pus, ceea ce sugereaza drept masuri nu reuseste sa schimbe paradigma etatista in care este gindita educatia la noi. Raportul vede in continuoare statul ca unic responsabil in dubla sa calitate, de reglementator si furnizor de educatie (preuniversitara) peste tara. Daca cu functia de reglementare suntem partial de acord, cu viziunea ca statul trebuie sa fie singurul furnizor de educatie nu suntem de acord din motive realiste: astazi nu se mai poate garanta eficienta manageriala a unei entitati cu 11.000 de functionari (in Minister si institutii subordonate) , 260.000 de lucratori (cadre didactice), si milioane de beneficiari directi. Acesta abordare va presupune mereu aceiasi birocratie profund contraproductiva, necompetitiva, nepasatoare si dezumanizata. O reforma care va schimba principii si nu va afecta structura profunda a sistemului este perdanta. Cei de facut? Pasul unu: descentralizare si responsailizare; Pasul doi: privatizarea unui procent de cca. 40% din educatia preuniversitara. In momentul de fata scolile preuniversitare private reprezinta mai putin de un procent din totalul unitatilor scoare. Argumentele nu se rezuma doar la experienta economica referitoare la calitatea serviciilor companiilor private comparativ cu cele oferite de catre stat, ci sunt mut mai profunde, avind forta de a genera o dezbatere mai realista decit cea de fata. Practic, frumoasele intentii parafate prin prezentul pact ar fi mult mai realizabile de catre sinergiile unui mediu concurential.
Filed under: Educatie | Tagged: Educatie, minister, Politica, reforma
Ciprian, discutand despre mandra educatie la unul din cursurile mele de sociologie, profesoara ne-a adus un argument interesant: descentralizarea curriculei aduce cu sine pericolul de dezvoltare a elevului in spiritul unei culturi locale, in conditiile in care societatea este tot mai globalizata. Elevul care primeste numai educatie si formare valorizata strict local, risca sa nu achizitioneze aptitudini si deprinderi care sa ii permita acomodarea la o comunitate globala. Cu alte cuvinte, risca sa ii restranga orizonturile si oportunitatile. Pe de alta parte, o piata libera de educatie ar produce competitie si la nivel local, astfel ca oferta de curricula ar selecta mai bine un profil al elevului competitiv nu numai pe piata de munca locala, dar si in afara ei. Intrebarea la care ma gandesc este daca descentralizarea curriculei in absenta competitiei pe piata de educatie poate sa produca efecte bune sau va produce externalitatea negativa mai sus mentionata.
Draga Aura,
Cunosc respectivul argument dar nu prea cred in el. In primul rand ca descentralizarea curriculumului national nu se realizeaza total. Intodeauna ramane un trunchi comun care poate varia. Marga propusese curricullum la decizia scolii (CDS) de cca. 30%, restul revenindu-i statului rolul de a-l dicta. Deci nu putem vorbi despre educatie valorizata strict local.
Cu ce fel deprinderi si valori iese azi elevul din scoala? Cei de la SAM citesc pe litere. O piata concurentiala de servicii educationale nu poate restrange orizonturi si oportunitati pentru ca asta este ceea ce face o piata: ofera alternative.
In ceea ce priveste intrebarea ta, e contine deja raspunsul corect. O piata descentralizarea ofertei scolare fara competitie nu va shimba mare lucru. Nici macar in rau pentru ca nu stiu cat de mult rau se mai poate face.
Este de apreciat implicarea reprezentantilor societatii civile in realizarea unei reforme reale in educatie.Intr/adevar este o discrepanta zdrobitoare intre intentiile de reformare si nevoia societatii pe de o parte si realitatea, starea de fapt si nevoile elevilor pe de alta parte. Se spune ca abordam un invatamant centrat pe elev , pe nevoie si asteptarile sale paralel cu nevoile societatii. Dar ce competente dobandeste un elev de la SAM care face 20 module intr/un an, fara sa invete macar cum se numesc , fara nici o legatura cu piata muncii si fara sa/i asigure nici o competenta ? asta e doar un exemplu; problemele sunt mult mai multe si mai complexe si merita discutate.
Ma alatur celor care sunt preocupati de a schimba ceva in invatamantul romanesc.