Nu avem o scoala de stiinte ale educatiei

Acum vreo doi ani, exasperat de incapacitatea de a scăpa de scandalul examenelor naţionale (căutate şi chiar provocate de presă), un politician submediocru, aflat în fruntea Ministerului Educaţiei, a promovat o soluţie aberantă: publicarea unui număr fix de 100 de subiecte pe care elevii să le înveţe, din care să se extragă unul care să devină subiect naţional. Dintr-odată multitudinea şi potenţialul de experienţe frumoase de învăţare, cîteodată cu adevărat magice în ochii elevilor şi ai dascălilor, au fost reduse la tocirea a 100 de subiecte. Şi asta în virtutea unui ideal iluzoriu, prost înţeles şi greşit aplicat, idealul nobil dar absurd pus în practică, al egalităţii de şanse.

Prin urmare, avem broşuri cu subiecte rezolvate care umflă buzunarele „băieţilor deştepţi“ din educaţie. Rezultatul este că acele rezolvări „unice“, publicate în tiraje impresionante, vor fi tocite pînă la epuizare de absolvenţi care vor reproduce lucrări „identice“ sau „asemănătoare“ la bacalaureat. În consecinţă, vom avea absolvenţi „identici“ sau „asemănători“ ale căror competenţe de bază se reduc la a memora şi la a reproduce ceva.

Unele dintre competentele de baza dezvoltate elevilor de catre sistemul de educatie din Romania: creativitatea si spiritul antreprenorial!

a

Si toate aceste si pentru ca nu avem o scoala reala de stiinte ale educatiei care sa furnizeze cadre inclusiv Ministerului Educatiei. Nu avem o perspectiva de ansamblu, “the bic picture”, asupra a ceea ce vrem sa facem cu educatia. O carpim de la un an la altul.

Revenind la întrebarea „Ce mai certifică examenul de bacalaureat în România anului 2008?“, răspunsurile pot varia între „capacitatea de a copia sau a fenta regulile în general, inclusiv prin participarea cadrelor didactice la fraudă“ şi „o memorie bună, fără garanţia unei gîndiri critice, creative sau sintetice“.  Şi, cu siguranţă, certifică incapacitatea noastră de a organiza un sistem de educaţie care să folosească şi să creeze valori.

 

Cititi intregul articol “Esec Sistematic” la Observator Cultural.